Aceasta este prima carte de Stephen King pe care am citit-o si mi-a atras foarte mult atentia. Vreau sa citesc pe viitor mai multe carti de la el, din ce am citit in Cimitirul Animalelor imi place foarte mult stilul autorului. Vorbeste parca pe limba mea, nu foloseste un vocabular d-ala prea avansat sa citesc de 100 de ori chestia aia si tot sa fiu gen ''huh?''. Cartea asta ma amuzat, m-a speriat si mi-a facut greata in acelasi timp. Povestea incepe tipic, o familie formata din: femeia pe numele Rachel, barbatul care este un doctor pe numele sau Louis, cei doi copii adica o fetita Ellie si un baietel de vreo doi ani pe nume Gage, iar in cele din urma si un motan negru Church. Familia aceasta se muta intr-un nou oras avand ca vecin un tip foarte batran si cam alcoolic Jud si fireste sotia lui Norma. Actiunea incepe atunci cand motanul Church a fost calcat de o masina cand o parte din familie nu era acasa. Louis era singurul ce stia de moartea motanului, el si Jud. Jud a venit cu ideea ca Louis sa il ingroape pe Church in Cimitirul Animalelor. Sau mai exact locul acela era o anexa a cimitirului animalelor numit ''Cimitirul indienilor Micmac'' care era un loc sacru. Intamplator urmatoarea zi motanul a reinviat doar ca se comporta diferit. Devine totusi si mai interesant cand Louis abuza de puterea cimitirului ingropand altceva acolo. Deja cred ca am zis prea multe..finalul cartii nu e chiar asa de neasteptat pe cat spuneau altii si nici de cum complicat. Desi este totusi un final care ar spune ''Va fii o continuare.'' dar asta ar fii cam imposibil dupa parerea mea. Imi place ca in carte se mai povesteste si despre Wendigo, iar daca nu stiti cine e Wendigo dati un search pe google. Arata fain eh?
Fara alte comentarii cartea asta are 10/10 nici nu ma puteam astepta la mai mult.
Multumesc mult lui Sucre pentru ca mi-a recomandat-o.
Iar pe final (da am citit cartea in format digital nu ma judecati) va las aici niste fragmente super amuzante din carte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu